Ecoul cănii de cafea
Geamătul lemnului de nuc
Parfum şi whisky in aer
Cravata mea e strâmbă
şi nodul prea viguros
Pentru şuviţele de păr
răzleţe şi speriate
de eventuala apropiere a
unui pieptăn.
Îmi plânge parbrizul
ştergătoarele devin batiste mecanice
Picioarele se împart la trei pedale
şi pe drum văd oameni
şi blocuri
şi străzi
ca şi cum irişii mei verzi
excitaţi vizual
vor să aibă orgasmul ideii
pe retină.
Wait for me…
Wait for me…
Eu sunt călătorul oprit în drum
Vreau să-ţi bat la uşă
să-mi lipesc tâmpla de uşa ta
pentru că doar aşa
pot să extrag din lemn întreaga ta esenţă
şi paşii tăi ce umblă
dincolo de mine
Dincolo de uşă
Like this:
One blogger likes this post.
