Ultimul augustin

M-am gândit să sărbătoresc ultima zi de august a lui 2011. De ce nu ? Cine ştie ce se poate întâmpla până-n vara următoare ? poate crăp între timp, poate tălpile mele nu vor mai călca glia mioritică, poate, poate…orice. Aşa că am devenit puţin teribilistă pentru ora 4.30 a.m. şi am ieşit în curte , cu laptopul pe genunchi, şi cu un pahar cu whiskey. Nimic interesant, cât de sfâşietor ! Mă contrazic, ai văzut ce de stele-s pe cer ? S-a terminat vara şi aşternutul s-a schimbat şi mă arde gâtul. Îmi întind picioarele în balansoar şi mă legăn în cinstea acestei veri minunate şi odioase, în cinstea tuturor nopţilor pe care nu le-am dormit. Închin aceste cuvinte tuturor ochilor pe care i-am privit, să ştiţi că Eu nu mai locuieşte aici, nu mai are nici acelaşi nr. de telefon , nu mai există nimic din ce ştiaţi voi. Nici măcar n-am ce să vă las amintire , dacă mângâiaţi o motocicletă pe şa o să apreciez enorm. Despre mine ? Sau despre ei ? Eu mă dizolv în mii de particule şi mă doare-n bocanci dacă vreodată mi-ai simţit gândurile sau dacă m-ai înţeles cu adevărat. Eram ispitită să renunţ la fumat, la un moment dat. Nu ispitită, ispitit eşti atunci când tu, subiectul predispus ispitei, eşti gâdilat de o oareşce idee cum că ai vrea, ai putea să…. cedezi ispitei.Adică, ispita, zic io, e atunci când accepţi mai greu şi într-un mod mai coco-channel : “vai de mine, eu nu fac aşa ceva, nici prin cap nu-mi trece ! ” ) + un ton nazal. Oh, ba da, îţi trec, îmi trec prin cap o grămadă de ispite.Dar ziceam de fumat, aia nu e ispită pentru că o demontez io imediat: nu vreau să renunţ. Dar parcă asta făcea parte din programul de recuperare, cum că pot fi un om mai bun..Eh, eşti doar un alt om care nu-şi respectă promisiunile, şi-aşa îţi bagi picioarele-n tot. Răspuns corect , având în vedere că stau aici şi îmi ard gâtlejul cu spirt londonez, în timp ce oraşul s-a stins demult şi n depărtare s-aud curse de sufragerii pe patru roţi. Ai clipe în care fumezi ca un turc , de parcă n-ai avea timp să mai fumezi pe lumea ailaltă ? Dacă da, înseamnă că ştii în ce hal poluez aerul curat de sfârşit de august. Simt că e revelionul, hai, vreau să-mi pun paltonul şi bocancii mai repede ! I know that i was a selfish bitch, şi voi mai fi multă vreme cât voi mai bântui acest cerc trigonometric numit viaţă. Îmi pare rău că am dat-o-n bară şi că am luat-o pe arătură, adevărul e că nu-s omul care să conducă o trăsură pentru că fuge de responsabilităţi . Plus că rătăcirile mele enervează pe toată lumea. Să bântuim aşadar material, spiritual vom hălădui destul pe lumea ailaltă ! Sunt un gândac de bucătărie care a îndrăznit să iasă în curte şi de-acolo, pe stradă (unii or să strâmbe din nas şi or să murmure suav “vai, ce simbol ţi-ai atribuit, gândac de bucătărie ! ” ; ei, lasă, dragă, nu mai fi aşa sensibil/ă, fie că eşti libelulă sau fluture, tot crăpi până la urmă ! ). Poftim, îmi golesc buzunarele, spune-mi tu ce mi-a rămas. Sunt pe scena absurdului şi nu-ndrăznesc să râd, asta mi se pare cel mai teribil lucru din ecuaţia prezentată pe tablă. Cât de puţini sunt oamenii care se întristează când privesc teatrul absurdului ?Foarte puţini. Nu-i dramă, e absurd. Dacă e cu râsete, e comedie, strigă unii. Dar dacă la o comedie intitulată aşa, actorii sunt trişti ? Spectatorii ar fi confuzi, şi-ar da coate ” -Iubiţel, scria comedie pe afiş, ce e cu ăştia ? -Nu ştiu, pisi, o fi vreo comedie de-aia postmoderistă, numa’  ăia se bat şi se pupă, se scuipă şi se sărută!” Poate că da. Dar registrele se schimbă, şi ajungi să te-ntrebi lucruri care n-ar trebui să existe în mintea ta. Nu citiţi ce scriu de multe ori, e un discurs ieftin al unei tipe scelerate. Dar eu oricum am buzunarele goale şi mai am doar un sfârşit de august, aşa că o să  încerc să nu mai dau pe aici o vreme.Poate deloc. Ne vom întâlni în alte vieţi şi o să- mi cer scuze acolo, acum n-am chef şi nici nu mă preocupă vreun gând nobil.

Better times…for all of you.