” Don’t be sorry your darkness is gone. I’ll carry it for you , always. I’ll keep it with mine “.
Am ajuns aici, în cea mai întunecat parte a minţii mele ,pentru că nu am ştiut cum să urmez planul lăsat de tine drept “moştenire”. Am avut întotdeauna răspunsurile în mine şi am evitat pe cât posibil să le pun în aplicare. Sunt un ucenic singur, abandonat de maestrul său, ca şi cum cetatea mea are un lider provizoriu, aşteptându-l pe cel adevărat. Cum să le spun lor, celor câteva chipuri din mine, că singurul maestru sunt eu ? Nu m-au crezut niciodată, au aşteptat să te întorci şi să scrii alte table ale legii. Cumva, te eschivezi, refuzi să intri pe poarta cea mare, refuzi să ajuţi lumea pe care ai creat-o. Sunt un Caligula în devenire cu propriile mele simţiri şi gânduri, sunt un om palid şi temător să ascult vocile lumii din mine, lume care se revoltă şi care acţionează rudimentar, animalic, pentru că alte soluţii nu sunt discutate în această agoră pustie şi murdară.Am vrut să-mi trădez inima şi să tai picăturile cernelii negre, să ard aceste scânduri pe care mă chinui să scriu şi să aleg alte arme. Într-un fel, am şi ales. Şi tu ai ales, însă eu am să-mi duc trena mai departe prin huiduielile mulţimii. Control. Nu poţi controla tot ceea ce ţi se întâmplă, poţi da reject sau accept, însă niciodată nu poţi apăsa ambele. Continuă să bântui aceste pământuri, eu am să păstrez riturile ca şi până acum.
Cumva, am înviat şi m-am îngropat. Etapele vor cădea greoaie precum pietrele de calcar în ţărână. Cu cât mai dificile, cu atât mai ireversibile. Morţii se vor odihni, iar vinul va sta neatins în pahare.
